ciclon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă.
2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. – Din
fr. cyclone.ciclon (Dicționar de neologisme, 1986)CICLÓN s.n. 1. Vânt puternic, cu furtună și vârtejuri, care bântuie în special în regiunile tropicale.
2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul forței centrifuge.
3. Substanță toxică pe bază de acid cianuric, folosită pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. [Pl.
-oane, (s.m.)
-ni. / < fr.
cyclone, germ.
Zyklon, cf. gr.
kyklos – cerc].
ciclon (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLÓN s. n. 1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale. ◊ vânt foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge. 3. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. (< fr.
cyclone)
ciclon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciclon s. n. sg. (tox.) feniciclidină.
ciclon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CICLON (‹
fr. {i}; {s}
gr. kyklos „cerc”)
s. n. 1. (
METEOR.) Formă negativă a reliefului cîmpului baric, cu diametrul de cîteva mii de km, în care presiunea scade de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare convergentă pe orizontală și predominant ascendentă pe verticală. Structura sa este asimetrică cu un sector cald mai îngust, unul rece mai dezvoltat, un front cald în partea anterioară și unul rece în cea posterioară, ceea ce face ca să predomine timpul închis cu precipitații și vînturi puternice;
cîmp de joasă presiune.
Ex.:
c. australian (în partea de N a Australiei în timpul verii australe) și
c. tropical (în zona frontului tropical, 5-25 ºC
lat. N și S). ♦ Furtună puternică, cu deplasarea aerului în
vîrtejuri, însoțită de ploi și descărcări electrice puternice.
V. taifun, uragan. 2. (
TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul forței centrifuge.
ciclon (Dicționaru limbii românești, 1939)*ciclón n., pl.
oane (fr.
cyclone, d. engl.
cyclone, care e vgr.
kyklôn, part. prezent d.
kyklûn, a aduna în cerc). Uragan cu vîrtejurĭ care se iscă în Antile și străbate Atlanticu întreg. V.
tifon 2.ciclon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciclón (ci-clon) s. n.,
pl. cicloáneciclon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciclon n. uragan care pornește în vârtejuri repezi.
ciclon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Furtună puternică, cu deplasarea aerului în vârtejuri, însoțită de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifică regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă pe orizontală și ascendentă pe verticală.
2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz prin efectul forței centrifuge. — Din
fr. cyclone.