câmp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂMP, câmpuri, s. n. și (
1, astăzi mai ales în
expr.)
câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie;
spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊
Munca câmpului = munci agricole.
Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ◊
Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊
Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
A-și lua (sau
a apuca)
câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦
Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
Câmp de luptă. ◊ (Astăzi rar)
Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva;
p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție.
Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
3. (
Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune.
Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊
Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel.
Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini.
4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule.
Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma)
Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală.
6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. –
Lat. campus.câmp (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÂMP s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr.
champ, lat.
campus)
câmp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câmp s. n.,
pl. cấmpuri/s. m. pl. art. în
expr. a bate/a-și lua cấmpiicâmp (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)câmp n. și m. (pl.
câmpuri, fig.
câmpi);
1. întindere de pământ arabil;
2. loc șes afară din oraș sau sat pentru pășunat:
a-și lua câmpii, a fugi orbește, a-și pierde mințile; a bate câmpii, a rătăci,
fig. a aiuri;
3. loc, de luptă:
câmpul de bătaie; 4. fondul unei stofe sau tablou:
rochie cu câmp negru și cu flori de mătase; 5. fig. sferă de lucrări sau fapte:
vastul câmp al istoriei naționale. [Lat. CAMPUS].
câmp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂMP, câmpuri, s. n. (
1, astăzi mai ales în
expr.)
câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie;
spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊
Munca câmpului = lucrarea pământului.
Artilerie de câmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat. ◊
Loc. adv. În plin câmp sau
în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊
Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
A-și lua (sau
a apuca)
câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦
Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. ◊
Câmp de luptă = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru.
Câmp de tragere = teren amenajat pentru executarea exercițiilor de tragere.
Câmp de activitate sau (rar)
câmpul muncii = domeniu de activitate, limitele între care se desfășoară o activitate.
Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
3. (
Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune.
Câmp sonor. ** Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊
Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel.
Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca acelea care se exercită între doi magneți vecini.
4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule.
Câmp eletromagnetic. 5. (
Med.) Fâșie de pânză sterilă care delimitează plaga operatorie. ◊
Câmp operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală.
6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile.
8. (
Fil.)
Câmp ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și ideilor delimitate istoric în interiorul cărora se elaborează o doctrină, o știință, o creație culturală etc.
9. (
Inform.) Cea mai mică unitate dintr-un sistem bază de date care poate fi accesată. —
Lat. campus.