ciclicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLICITÁTE, ciclicități, s. f. Caracter ciclic. –
Ciclic + suf. -itate.ciclicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLICITÁTE s. f. caracter ciclic. (< ciclic + -itate)
ciclicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLICITÁTE, ciclicități, s. f. Caracter ciclic. —
Ciclic +
suf. -itate.