cianogen - explicat in DEX

cianogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIANOGÉN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène.

cianogen (Dicționar de neologisme, 1986)
CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène].

cianogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIANOGÉN s. n. cian. (< fr. cyanogène)

cianogen (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cianogén n. (vgr. kyanós, albastru, și -gen din oxi-gen). Chim. Un corp gazos, veninos care arde cu flacără roșiatică (C₂ Az₂). Se licheface [!] la -25° supt [!] presiunea normală, ferbe [!] la -21° și se cristalizează la -34°. Preparat de Gay-Lussac la 1811.

cianogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cianogén (ci-a-) s. n.

cianogen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cianogen n. gaz incolor compus din carbon și azot.

cianogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIANOGÉN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanogène.