cianit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANÍT s. n. (min.) disten. (< fr.
cyanite)
cianit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIANÍT (‹
fr. {i}; {s}
gr. kyanos „albastru-închis”)
s. n. (
MINER.) Disten.
cianit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cianít (ci-a-) s. n.