cianoficee - explicat in DEX

cianoficee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIANOFICÉE, cianoficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge albastre, microscopice; (și la sg.) algă din această clasă. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanophycées.

cianoficee (Dicționar de neologisme, 1986)
CIANOFICÉE s.f. pl. (Bot.) Clasă de alge albastre microscopice înrudite cu bacteriile și răspândite în ape dulci, în bălți și în locuri umede; (la sg.) plantă din această clasă. [Pron. ci-a-... -ce-e, sg. invar. / < fr. cyanophycées].

cianoficee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIANOFICÉE s. f. pl. clasă de alge albastre, microscopice, înrudite cu bacteriile, în ape dulci, bălți și locuri umede. (< fr. cyanophycées)

cianoficee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIANOFICÉE (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-închis” + phykos „algă”) s. f. pl. Clasă de alge albastre, microscopice, unicelulare sau pluricelulare, care conțin în protoplasmă, alături de clorofilă, un pigment albastru (ficocianină); răspîndite în ape dulci, în bălți și pe uscat, în locuri umede; cunoscute din Precambrian prin produsele activității lor vitale, în general concrețiuni calcaroase discoidale (Cyanophyta).

cianoficee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cianoficée (ci-a-) s. f., art. cianoficéea, g.-d. art. cianoficéei; pl. cianoficée

cianoficee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIANOFICÉE, cianoficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge albastre, microscopice; (și la sg.) algă din această clasă. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanophycée.