cișmea - explicat in DEX

cișmea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIȘMEÁ, cișmele, s. f. Instalație (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care este adusă pe conductă apa necesară gospodăriei. ◊ Expr. A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu. – Din tc. çeșme.

cișmea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cișmeá (cișméle), s. f. – Fîntînă (se spune numai despre fîntînile construite artificial). – Megl. ceșmă. Tc. çeșme (Cihac, II, 560; Roesler 609; Șeineanu, II, 135; Lokotsch 402; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζεσμές, bg. češma, sb. česma.

cișmea (Dicționaru limbii românești, 1939)
cișmeá f., pl. ele (turc. ceșme, pers. cešme, d. cešm, ochĭ; ngr. tsesmés). Șipot, fîntînă curgătoare făcută de oamenĭ. – Mold. și ceșmea și ciușmea.

cișmea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cișmeá s. f., art. cișmeáua, g.-d. art. cișmélei; pl. cișméle, art. cișmélele

cișmea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIȘMEÁ, cișmele, s. f. Instalație (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care este adusă pe conductă apa necesară gospodăriei. ◊ Expr. A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu. — Din tc. çeșme.

cișmeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cișmeà f. fântână artificială (în opozițiune cu izvor). [Turc. ČEȘMÈ, de unde și Mold. ceșmè].