ci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă.
Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ;
înv. și
pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condiționată) Dar, însă.
3. (Adversativ;
reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar...
4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din
ce.ci (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CI (
METR.) simbol pentru
Curie.ci (Dicționaru limbii românești, 1939)ci și (vechĭ)
ce conj. (lat.
quĭd, de unde vine și
ce, pron. Cp. și cu lat.
quin etiam, ci încă). Dar:
nu opt, ci zece: nu multe, ci mult. Nu numaĭ, ci și; nu singur faptu cutare, ci încă:
nu numaĭ bun, ci și învățat. Ferește-te de a zice
nu opt, dar zece, căcĭ e după fr.
mais, care e egal și cu „dar”, și cu „ci”. Noĭ avem, ca și Germaniĭ, și înț. luĭ
aber, și al luĭ
sondern. În limba vorbită,
ci se suprimă și poate fi însemnat maĭ bine prin doŭă puncte de cît prin virgulă:
nu opt: zece (saŭ, invers, numaĭ pin [!] virgulă:
zece, nu opt). În exclamațiunĭ:
ci tacĭ odată saŭ
și tacĭ odată saŭ (maĭ bine)
dar tacĭ odată!ci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ci conjcț.ci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ci conj.
1. dar:
nu acum, ci altădată; 2. (înaintea unui imperativ) dar:
ci stai cu binișorul EM. [Vechiu rom.
ce = lat. QUID].
ci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă.
Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ;
înv. și
pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă.
3. (Adversativ;
reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar...
4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. — Din
ce.