chiulasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIULÁSĂ s. f. v. culasă.chiulasă (Dicționar de neologisme, 1986)CHIULÁSĂ s.f. 1. Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă.
2. Culată (la tunuri). [Pron.
chiu-la-, var.
culasă s.f. / < fr.
culasse].
chiulasă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHIULÁSĂ (CULASĂ) (‹
fr.)
s. f. Parte superioară amovibilă a unui motor termic, ce conține camerele de combustie și susține supapele și culbutorii.
chiulasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!chiulásă/culásă s. f.,
g.-d. art. chiulásei/culásei; pl. chiuláse/culásechiulasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIULÁSĂ, chiulase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă.
2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [
Var.:
culasă s. f.] — Din
fr. culasse.