chiulangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și
f. (
Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La
f. sg. și:
chiulangioaică] –
Chiul +
suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.