chiuita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chiuíta (cu / de-a chiuita) (reg.) (chi-u-) loc. adv.
chiuita (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiuita (cu) adv: cu nemiluita, nenumărat (CAR.).