chinezărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (
Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. –
Chinez +
suf. -ărie.chinezărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHINEZĂRÍE s. f. obiect de artă provenind din China. (< fr.
chinoiserie)
chinezărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. Încâlceală, complicație. – Din
chinez +
suf. -ărie.chinezărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chinezăríe (
fam.)
s. f.,
art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríilechinezărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (
Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. —
Chinez +
suf. -ărie.