chinestezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINESTEZÍE s. f. Totalitatea senzațiilor care reflectă mișcările omului și ale părților corpului său. – Din
fr. kinesthésie.chinestezie (Dicționar de neologisme, 1986)CHINESTEZÍE s.f. Totalitatea senzațiilor de mișcare pe care ni le dă corpul nostru. [Gen.
-iei, scris și
kinestezie. / < fr.
kinesthésie, cf. gr.
kinein – a se mișca,
aisthesis – senzație].
chinestezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHINESTEZÍE s. f. formă a sensibilității care face posibilă perceperea propriilor mișcări. (< fr.
kinesthésie)
chinestezie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHINESTEZÍE (‹
fr. {i}; {s}
gr. kinein „a se mișca” +
aisthesis „percepere”)
s. f. Capacitatea organismului uman și animal de a percepe și localiza mișcarea imprimată diferitelor părți ale corpului numai pe baza sensibilității profunde, fără participarea văzului.
C. profundă = capacitatea de a percepe și localiza mișcările unor viscere.
chinestezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!chinestezíe (senzație de mișcare)
(chi-nes-/chin-es-) s. f.,
art. chinestezía, g.-d. chinestezíi, art. chinestezíeichinestezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINESTEZÍE s. f. Capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale corpului. — Din
fr. kinesthésie.