chinestezic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din
fr. kinesthésique.chinestezic (Dicționar de neologisme, 1986)CHINESTÉZIC, -Ă adj. Relativ la chinestezie; chinezic. [Scris și
kinestezic. / < fr.
kinesthésique].
chinestezic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHINESTÉZIC, -Ă adj. referitor la chinestezie; chinezic. (< fr.
kinesthésique)
chinestezic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m.,
pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézicechinestezic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. — Din
fr. kinesthésique.