chim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă de alimente parțial digerate, care se găsește în timpul digestiei în stomac și în duoden. – Din
fr. chyme.chim (Dicționar de neologisme, 1986)CHIM s.n. Amestec rezultat din digerarea alimentelor în stomac. [Pl.
-muri, var.
chimus s.n. / < fr.
chyme, cf. gr.
chymos – umoare].
chim (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIM s. n. amestec din digerarea parțială a alimentelor în stomac. (< fr.
chyme, lat. chymus, gr.
khymos, umoare)
chim (Dicționaru limbii românești, 1939)*chim n., pl.
urĭ (vgr.
hymós, d.
héo, vărs. V.
chil, parenchim).
Fiziol. Un fel de tercĭ în care se prefac alimentele în stomah [!] primu grad de mistuire.
chim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chim s. n.,
pl. chímurichim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. — Din
fr. chyme.