chilug (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHILÚG s. n. v. pilug.chilug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chilug (tuns ~)
adv.chilug (Dicționaru limbii românești, 1939)chilúg, V.
chĭulug.chilug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chilug n. Mold. V.
pilug. ║ adv. ca un chilug:
m’a tuns chilug AL.
chilug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHILÚG adv. (În
expr.)
A tunde (pe cineva)
chilug = a tunde pe cineva până la piele. —
Cf. pilug.