chilnă - explicat in DEX

chilnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia[wozowa].

chilnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mână caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].

chilnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
chílnă, V. chelnă.

chilnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne

chilnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chilnă f. V. chelnă.

chilnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] — Din pol. kielnia [wozowa].