chiaburoi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHIABURÓI,chiaburoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi.
chiaburoi(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHIABURÓI,chiaburoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui chiabur.
chiaburoi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chiaburói(chia-) s. m., pl. chiaburói, art. chiaburóii
chiaburoi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHIABURÓI,chiaburoi, s. m. Augmentativ al lui chiabur. — Chiabur + suf. -oi.