chiasm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din
fr. chiasme.chiasm (Dicționar de neologisme, 1986)CHIÁSM s.n. Procedeu stilistic constând în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron.
chi-asm. / < fr.
chiasme, cf. gr.
chiasma – încrucișare].
chiasm (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIÁSM s. n. figură de stil constând în așezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză. (< fr.
chiasme, gr.
khiasma)
chiasm (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. –
Fr. chiasme, chiasma (<
gr.).
chiasm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiásm (figură de stil)
s. n.,
pl. chiásmechiasm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. — Din
fr. chiasme.