chiaburi - explicat in DEX

chiaburi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

chiaburi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.

chiaburi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă

chiaburi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.

chiaburi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. — Din chiabur.