chiaburoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. –
Chiabur +
suf. -oaică.chiaburoaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; femeie înstărită, bogată. – Din
chiabur +
suf. -oaică.chiaburoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiaburoáică (chia-) s. f.,
g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáicechiaburoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. —
Chiabur +
suf. -oaică.