chestură - explicat in DEX

chestură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.

chestură (Dicționar de neologisme, 1986)
CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure].

chestură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura)

chestură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Lat. lit. quaestura (fr. questure).

chestură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*chestúră f., pl. ĭ (lat. quaestura, d. quáerere, a ancheta. V. cer 3). Funcțiunea de chestor. Biurou [!] chestorilor uneĭ adunărĭ. Localu polițiiĭ orĭ al prefecturiĭ de poliție (de la 1925 în coace [!]).

chestură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri

chestură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chestură f. 1. demnitatea sau funcțiunea chestorului; 2. biuroul chestorilor unei adunări.

chestură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. — Din lat. quaestura, fr. questure.