chestor - explicat in DEX

chestor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur.

chestor (Dicționar de neologisme, 1986)
CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur].

chestor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chéstor (chéstori), s. m. – Șeful unei chesturi. Fr. questeur. – Der. chestură, s. f. (organ polițienesc).

chestor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHÉSTOR s. m. 1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare. 2. șeful unei chesturi de poliție. 3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)

chestor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi. – Lat. lit. quaestor (fr. questeur).

chestor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*chéstor și (rar) -ór m. (lat. quáestor, gen. -óris, din quaesitor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucțiune, d. quáerere, quaesitum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcționar care, la Romanĭ, era însărcinat maĭ ales cu finanțele. Azĭ, în adunările legislative, membru care supraveghează și conduce întrebuințarea fondurilor. Șef de poliție, polițaĭ saŭ prefect de poliție (titlu dat după 1925).

chestor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chéstor s. m., pl. chéstori

chestor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chestor m. 1. la Romani, mágistrat însărcinat cu administrațiunea finanțelor; 2. azi, în unele corpuri, membrii însărcinați a supraveghia întrebuințarea fondurilor: Chestorul Camerei, Senatului.

chestor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. — Din lat. quaestor, fr. questeur.