chestionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. questionnaire.chestionar (Dicționar de neologisme, 1986)CHESTIONÁR s.n. Listă de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri asupra unei persoane sau a unor lucruri. ♦ Metodă de examinare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri. [Pron.
-ti-o-. / cf. fr.
questionnaire].
chestionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHESTIONÁR s. n. 1. listă sistematică de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri. 2. metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri. (< fr.
questionnaire)
chestionar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări, alcătuită cu scopul de a obține informații asupra unei persoane sau a unor probleme. [
Pr.:
-ti-o-] –
Fr. questionnaire.chestionar (Dicționaru limbii românești, 1939)*chestionár n., pl.
e (d.
chestiune; fr.
questionnaire). O serie de maĭ multe chestiunĭ.
chestionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chestionár (-ti-o-) s. n.,
pl. chestionárechestionar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chestionar n. serie de chestiuni.
chestionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. questionnaire.