chesăgiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)chesăgiu, chesăgii s. m. 1. bătăuș, cuțitar
2. pungaș
3. măcelar
chesăgiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)chesăgíŭ m. (turc.
kessiği, tîlhar de drumu mare,
ĭan kessiği, pungaș, de nu va fi venind d.
kese, pungă).
Vechĭ. Pungaș. – Și
chi- și
chisagiŭ.