chersin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHERSÍN, chersine, s. n. (
Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. –
Et. nec.chersin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chersín (chersíne), s. n. – Găleată, vas de lemn, pentru scos apă. –
Var. chersîn. Tc. (
per.)
kersené „farfurie pentru pîine” (Bogrea,
Dacor., III, 729; Scriban). Cihac, II, 48, sugera
pol. krzynow „strachină”. În
Mold. și
Dobr.chersin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHERSÍN, chersine, s. n. (
Reg.) Albie adâncă, nu prea mare, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. –
Tc. kersene.chersin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chersín (
reg.)
s. n.,
pl. chersínechersin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chersin n. Mold. covată adâncă, largă și scurtă:
sub un chersin CR. [Origină necunoscută].
chersin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHERSÍN, chersine, s. n. (
Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. —
Et. nec.