chepcel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEPCÉL s. n. v. chipcel.chepcel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chepcél/chipcél (
reg.)
s. n.,
pl. chepcéle/chipcélechepcel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEPCÉL, chepcele, s. n. (
Reg.) Unealtă de pescuit pește mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un schelet de lemn și având forma unei linguri mari. [
Var.:
chipcél s. n.] —
Et. nec.