chenărui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. –
Chenar +
suf. -ui.chenărui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [
Var.:
chinăruí vb. IV] – Din
chenar.chenărui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chenăruí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. chenăruiésc, imperf. 3
sg. chenăruiá; conj. prez. 3
să chenăruiáscăchenărui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. —
Chenar +
suf. -ui.