chenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur împrejur un obiect și care de obicei servește ca ornament.
Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din
tc. kenar.chenar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chenár (chenáre), s. n. –
1. Margine, bordură. –
2. Cadru. –
3. Toc, cadru, ramă de fereastră sau de ușă. –
Mr. chinare. Tc. kenar (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1049);
cf. ngr. ϰενάρι,
alb. kienar (Meyer 222),
bg. kenari, sb. cenar. –
Der. chenărui, vb. (a mărgini, a înconjura).
chenar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHENÁR, chenare, s. n. 1. Margine de o culoare sau de un desen deosebit, pe care o au unele lucruri; bordură.
2. Rând, șir de sculpturi, care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri.
3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz. –
Tc. kenar.chenar (Dicționaru limbii românești, 1939)chenár n., pl.
e (turc. [d. pers.]
kenar; ngr.
kenári, bg.
kenar). Margine, garnitură pe margine la haĭnă, la o hartă ș. a. (fr.
bordure). V.
pervaz.chenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chenár s. n.,
pl. chenárechenar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chenar n.
1. marginea unei stofe sau monede;
2. broderie cusută pe margine:
o basma cu chenar pe margine; 3. pl. ciubuce trase pe marginile unei zidiri. [Turc. KENAR].
chenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament.
Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. — Din
tc. kenar.