chemotaxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (
Biol.) Chemotactism. – Din
germ. Chemotaxia.chemotaxie (Dicționar de neologisme, 1986)CHEMOTAXÍE s.f. Chimiotaxie. [Gen.
-iei. / cf. germ.
Chemotaxis].
chemotaxie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHEMOTAXÍE (‹
germ.)
s. f. Reacție locomotorie, orientată și obligatorie, a organismelor mobile, declanșată și întreținută de o substanță chimică răspîndită în mediul lor de viață și care se efectuează fie spre acea substanță (
c. pozitivă), fie în sens opus (
c. negativă).
chemotaxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (
Biol.) Chemotactism. — Din
germ. Chemotaxis.