chemotactism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (
Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din
germ. Chemotaktismus.chemotactism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHEMOTACTÍSM s. n. sensibilitate particulară a unor ființe vii față de atracția unei anumite substanțe chimice; chimiotactism, chimiotaxie. (< germ.
Chemotaktismus)
chemotactism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHEMOTACTÍSM (CHIMIOTACTÍSM) (‹
germ.)
s. n. Chemotaxie manifestată de celule izolate și mobile sau de organisme inferioare.
chemotactism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (
Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. — Din
germ. Chemotaktismus.