chemat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. –
V. chema.chemat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, pricererea necesară pentru ceva; destinat, menit. –
V. chema.chemat (Dicționaru limbii românești, 1939)chemát, -ă adj. Strigat.
Fig. Autorizat, îndreptățit:
preutu [!] e chemat să propage binele.chemat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. —
V. chema.