cheltuitor - explicat in DEX

cheltuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

cheltuitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.

cheltuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
cheltuitór, -oáre adj. Risipitor: baniĭ strîngătoruluĭ ajung pa mîna cheltuitoruluĭ (Prov.).

cheltuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre

cheltuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cheltuitor a. și m. care cheltuiește mult, căruia îi place a cheltui.

cheltuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] — Cheltui + suf. -tor.