chelneriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește pe consumatori într-un local de consum; ospătăriță. [
Var.:
chélnăriță s. f.] –
Chelner +
suf. -iță.chelneriță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește pe consumatori într-un local de consum; ospătăriță. [
Var.:
chélnăriță s. f.] – Din
chelner +
suf. -iță.chelneriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chélneriță s. f.,
g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițechelneriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [
Var.:
chélnăriță s. f.] —
Chelner +
suf. -iță.