chefal - explicat in DEX

chefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos.

chefal (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
CHEFÁL s.m. În general, pește din fam. mugilidae (chefali), având corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul ușor turtit, cu gura lată și obtuză și dințisori ca niște perii; populează apele dulci sau salmastre, legate de mare, în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana și lacurile litorale ale Mării Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de până la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.

chefal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chefál (chefáli), s. m. – Specie de pește marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553).

chefal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus).

chefal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHEFÁL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugil capito și cephalus). – Ngr. kéfalos.

chefal (Dicționaru limbii românești, 1939)
chefál m. (ngr. kéfalos, adică „căpățînos”. Cp. cu zlăvoacă). Un mic pește marin (mugil céphalus). V. balaban, licurin, ilar.

chefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chefál s. m., pl. chefáli

chefal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chefal m. un fel de pește cu capul mare (Mugil cephalus): icre tari de chefal FIL. [Gr. mod. KÉPHALOS].

chefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). — Din ngr. kéfalos.