chefăluì - explicat in DEX

chefălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.

chefălui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.

chefălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă

chefălui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. — Chef + suf. -ălui.

chefăluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chefăluì v. Mold. a chefui: boierii s’au chefăluit AL.