cerneală - explicat in DEX



cerneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală.

cerneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. – Din sl. črŭnilo.

cerneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERNEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru.

cerneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERNEÁLĂ2, cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, colorată, care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. 3. Fig. (Reg.) Amărăciune, tristețe, jale. – Slav (v. sl. črŭnilo).

cerneală (Dicționaru limbii românești, 1939)
cerneálă f., pl. elĭ (vsl. črŭnilo. V. cĭornă, cernesc, cernușcă). Lichid negru (saŭ și alt-fel) de scris (negreală). – Și pl. n. -urĭ, felurĭ de cerneală.

cerneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cerneálă1 (cernire) (pop.) s. f., g.-d. art. cernélii, pl. cernéli

cerneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cerneálă2 (substanță) s. f., g.-d. art. cernélii; (sorturi) pl. cernéluri

cerneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cerneală f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slav. ČRŬNILO, negreală].

cerneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERNEÁLĂ1, cerneli, s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. — Cerni + suf. -eală.

cerneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERNEÁLĂ2, (2) cerneluri, s. f. 1. Substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de substanță. 3. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul; negreală. — Din sl. črŭnilo.

Alte cuvinte din DEX

CERNE CERNAVODEANCA CERNAVODEAN « »CERNEALA CERNERE CERNI