cerni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERNÍ, cernesc, vb. IV.
1. Tranz. (
Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din
sl. črŭniti.cerni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cerní (cernésc, cernít), vb. –
1. A înnegri, a vopsi în negru. –
2. A îmbrăca în doliu. –
3. A se călugări. –
4. A întrista, a amărî, a supăra.
Sl. črŭniti „a înnegri”, de la
crŭnŭ „negru” (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48).
Adj. s-a păstrat în
rom. doar ca nume de oi (
cernă), de boi (
cernea), de cîini (
cernei) și de rîuri (
Cerna), ca și în mai multe toponime (
Cernica, Cernăuți). –
Der. cerneală, s. f. (acțiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general;
Arg., cafea), din
sl. črŭnilo, cu
suf. modificat după
rom. -
eală (Iordan,
Dift., 82; DAR);
cernica s. f. (
Arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea
Cernica, deși nu este clară explicația;
cernușcă, s. f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din
rus. černuška (Tiktin);
ciornă, s. f. (concept, bruion), din
rus. čornyi „negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48);
ciornaie, s. f. (
Mold., animal sfrijit);
ciornei, s. m. (persoană cu tenul măsliniu);
ciorni, vb. (a face o ciornă);
ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din
bg. černoglava „cap negru” (Pușcariu,
JB, XVI, 222).
cerni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERNÍ, cernesc, vb. IV.
1. Tranz. (
Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Slav (
v. sl. črŭniti).
cerni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cernésc, imperf. 3
sg. cerneá; conj. prez. 3
să cerneáscăcernì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cernì v.
1. a boì negru:
a-și cerni barba; 2. a. îmbrăca în negru (ca semn de jale):
au cernit casa; 3. fig. a întuneca:
întristarea îi cerni inima. [Slav. ČRŬNITI].
cerni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERNÍ, cernesc, vb. IV.
1. Tranz. (
Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. — Din
sl. črŭniti.