cerențel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cerențél (cerențéi), s. m. – Plantă cariofilacee (Geum urbanum). Numele se dă și altor plante și flori (Geum rivale; Dryas octopetale). –
Var. cerițică. Lat. cerinthe, cu
suf. dim. -
el (Densusianu,
Rom., XXXIII, 73: Pușcariu 345; REW 1831; DAR). Pentru
var.,
cf. Pascu,
Beiträge, 26, care o explică prin intermediul unei schimbări de
suf. Totuși, Tiktin presupune că
cerițică este un
der. de la
ceară (
cf. fr. fleur de cire), și că de la ea provine
var. cerențel.