cerit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. – Din
fr. cérite.cerit (Dicționar de neologisme, 1986)CERÍT s.n. Silicat hidratat natural de ceriu. [< fr.
cérite].
cerit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERÍT s. n. silicat hidratat natural de ceriu. (< fr.
cérite)
cerit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. — Din
fr. cérite.