cerebral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEREBRÁL, -Ă, cerebrali, -le adj. 1. Care aparține creierului, privitor la creier și la funcțiile lui.
2. Intelectual, rațional, mintal.
Activitate cerebrală. 3. (Despre oameni; adesea substantivat) Care se conduce (uneori exagerând) numai după criteriile rațiunii. – Din
fr. cérébral.cerebral (Dicționar de neologisme, 1986)CEREBRÁL, -Ă adj. 1. De (la) creier; privitor la creier și la funcțiile lui.
2. Mintal, rațional, intelectual.
3. (
Despre oameni; și
s.) În ale cărui acțiuni, atitudini etc. predomină rațiunea. [< fr.
cérébral].
cerebral (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEREBRÁL, -Ă adj. 1. referitor la creier. 2. mintal, rațional, intelectual. 3. (despre oameni; și s.) care se conduce numai după criteriile rațiunii. (< fr.
cérébral)
cerebral (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEREBRÁL, -Ă, cerebrali, -e adj. 1. Care ține de creier, privitor la creier și la funcțiile lui.
2. Intelectual, mintal.
Activitate cerebrală. 3. (Despre oameni, adesea substantivat) Care se conduce (uneori exagerând) numai după criteriile rațiunii. –
Fr. cérébral.cerebral (Dicționaru limbii românești, 1939)*cerebrál, -ă adj. (d.
cerebru; fr.
cérébral).
Anat. De cerebru:
materie cerebrală.cerebral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerebrál (-re-bral) adj. m.,
pl. cerebráli; f. cerebrálă, pl. cerebrálecerebral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cerebral a. ce ține de creieri:
arteră cerebrală.cerebral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEREBRÁL, -Ă, cerebrali, -e, adj. 1. Care aparține creierului, privitor la creier și la funcțiile lui.
2. Intelectual, rațional, mintal.
Activitate cerebrală. 3. (Despre oameni; adesea substantivat) Care se conduce (uneori în mod exagerat) numai după criteriile rațiunii. — Din
fr. cérébral.