cerebel - explicat in DEX

cerebel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

cerebel (Dicționar de neologisme, 1986)
CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].

cerebel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

cerebel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.

cerebel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.

cerebel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri

cerebel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] — Din lat. cerebellum.