cerealier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEREALIÉR, -Ă, cerealieri, -e, adj. Care produce cereale; de cereale. [
Pr.:
-re-a-li-er] – Din
fr. céréalier.cerealier (Dicționar de neologisme, 1986)CEREALIÉR, -Ă adj., s.m. (Producător) de cereale. ◊
Plante cerealiere = plante cultivate. [Cf. fr.
céréalier].
cerealier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEREALIÉR, -Ă I.
adj. care produce cereale. II. s. n. navă specială pentru transportul cerealelor. (< fr.
céréalier)
cerealier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEREALIÉR, -Ă, cerealieri, -e, adj. Care produce cereale; de cereale. [
Pr.:
-re-a-li-er] – Din
cereale +
suf. -ar.cerealier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerealiér (-re-a-li-er) adj. m.,
pl. cerealiéri; f. cerealiéră, pl. cerealiérecerealier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEREALIÉR, -Ă, cerealieri, -e, adj. Care produce cereale; de cereale. [
Pr.:
-re- a-li-er] — Din
fr. céréalier.