cerdăcuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERDĂCÚȚ,cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.
cerdăcuț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CERDĂCÚȚ,cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac.
cerdăcuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cerdăcúț (rar) s. n., pl. cerdăcúțe
cerdăcuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERDĂCÚȚ,cerdăcuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. — Cerdac + suf. -uț.