cerdăcel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERDĂCÉL,cerdăcele, s. n. Cerdăcuț. – Cerdac + suf. -el.
cerdăcel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CERDĂCÉL,cerdăcele, s. n. Cerdăcuț. – Din cerdac + suf. -el.
cerdăcel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cerdăcél (rar) s. n., pl. cerdăcéle
cerdăcel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERDĂCÉL,cerdăcele, s. n. (Rar) Cerdăcuț. — Cerdac + suf. -el.