cerci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERCI s. m. pl. Pereche de formații filamentoase terminale la unele insecte. – Din
fr. cerque.cerci (Dicționar de neologisme, 1986)CÉRCI s.m.pl. (
Zool.) Formații filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. [< fr.
cerque, cf. gr.
kerkos – coadă].
cerci (Marele dicționar de neologisme, 2000)CERCI s. m. pl. formații filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. (< fr.
cerques, cf.
gr. kerkos, coadă)
cerci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerci s. m. pl.cerci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÉRCI s. m. pl. Pereche de formațiuni filamentoase terminale la unele insecte. Din
fr. cerque.