cerchezesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERCHEZÉSC, -EÁSCĂ, cerchezești, adj. (Rar) Cerchez. (
2). –
Cerchez +
suf. -esc.cerchezesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERCHEZÉSC, -EÁSCĂ, cerchezești, adj. (Rar) Cerchez. – Din
cerchez +
suf. -esc.cerchezesc (Dicționaru limbii românești, 1939)cerchezésc, -eáscă adj. De Cerchez. S. f.
Mold. Dobr. O horă și melodia eĭ (după masa de cununie). V.
nuneasca.cerchezesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cerchezésc (rar)
adj. m.,
f. cerchezeáscă; pl. m. și
f. cerchezéșticerchezesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERCHEZÉSC, -EÁSCĂ, cerchezești, adj. (Rar) Cerchez. (
2). —
Cerchez + suf. -esc.