cepușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CEPUȘÓR,cepușoare, s. n. Diminutiv al lui cep. – Cep + suf. -ușor.
cepușor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CEPUȘÓR,cepușoare, s. n. Diminutiv al lui cep.
cepușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cepușór s. n., pl. cepușoáre
cepușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CEPUȘÓR,cepușoare, s. n. Diminutiv al lui cep. — Cep + suf. -ușor.