cepuire - explicat in DEX
cepuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEPUÍRE, cepuiri, s. f. Cepuit. – Din
cep.cepuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEPUÍRE, cepuiri, s. f. Cepuit. —
V. cepui.