cepușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CEPUȘOÁRĂ,cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară.
cepușoară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CEPUȘOÁRĂ,cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.]
cepușoară(Dicționaru limbii românești, 1939) cepușoáră f., pl. e.Est. Dim. d. ceapă. – În vest cepșoară.
cepușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cepușoáră s. f., g.-d. art. cepușoárei; pl. cepușoáre
cepușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CEPUȘOÁRĂ,cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă (1). [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.] — Ceapă + suf. -ușoară.